TOATE ÎNTRUTOT

Ai noştri copii..., m-am bucurat de ei!

Ani zeci mâncat-am din cireşul lor...

La ce să mă opun, de-o fi să plece telelei,

Vieţii se prind, native taine au despre zbor.

Porunca-i însă să fim una! Să spargem cutuma!

M-oi bucura acela timp de tot:

Viaţa, copiii, cireşul, parâma,

Griji-va toate Sfântul Întrutot.

Abia atunci a lumii, ai mică a mea fărâmă,

Mai mică-mi pare, e numai amintiri;

Nimica nu m-apasă, nimic nu mă dărâmă,

Liber cuprins de galacteice porniri.

A cui e veşnicia vreau să fiu

Şi-a cui e veşnic negreşit

Cu ochii către cer să mă aţiu

Să fiu de către Împăratul despământenit...

31 mai 2009,

Bucerdea Grânoasă.

TOATE ÎNTRUTOT

Ai noştri copii..., m-am bucurat de ei!

Ani zeci mâncat-am din cireşul lor...

La ce să mă opun, de-o fi să plece telelei,

Vieţii se prind, native taine au despre zbor.

Porunca-i însă să fim una! Să spargem cutuma!

M-oi bucura acela timp de tot:

Viaţa, copiii, cireşul, parâma,

Griji-va toate Sfântul Întrutot.

Abia atunci a lumii, ai mică a mea fărâmă,

Mai mică-mi pare, e numai amintiri;

Nimica nu m-apasă, nimic nu mă dărâmă,

Liber cuprins de galacteice porniri.

A cui e veşnicia vreau să fiu

Şi-a cui e veşnic negreşit

Cu ochii către cer să mă aţiu

Să fiu de Împăratul despământenit...

31 mai 2009,

Bucerdea Grânoasă.

Să treci!

Între venire şi plecare e tot curcubeul,
totul e să treci prin plinătatea culorilor.

NORI DIN PROPRIETATEA UNUI BUN PRIETEN

foto: Ciprian Emil Vestemean

DESCHIDERE

Cum te-oi lăsa pe tine sate?!

Fiorii-s reci ce mă străbat

Borboane răcoroase-mi ies pe spate

Din tin-că ies, cu gândul la plecat...

Mă cheamă sufletele neam din neam

Omenităţii să le fiu păstor

Ca fructul aninate pe un ram

Gătirii-ntru vecie, chemat, le sunt dator.

Oricum nu mă depart prea mult de voi

De pe Târnave sediul nu mi-l mut

De-o fi să am împărăţia peste unu, doi,

Castelul inimii şi-aşa-mi va fi umplut.

Nu voi ridica podurile de peste şanţuri

Deschise rămân nelăsate grele porţile

Nimeni, nimic mai sta-vor în lanţuri

Voind scăpa-vor în starea de faţă însele-şi sorţile.

Copil e omul, adâncă-ntipărire,

Ştiind, ştiinţa-i curge strămoşeşte-n vine

Pământul nu-i va da înveşnicire!

Lăsaţi-vă, uşor conduşi, copii venind la Mine.

Coşlariu,

23 Mai 2009.

Blajul sa-si recunoasca respiratia

Draga Ioane si Mihai, felicitari pentru demersul moral si al statorniciei blajene intruchipate in Augustin Bunea, in speranta ca a promova valorile autohtone nu este doar o chestiune individuala ci si o voce din multime, probabil chiar statutul acestei Asociatii. Fie ca Blajul sa-si recunoasca respiratia adanca a fiilor sai adevarati intotdeauna. Primiti felicitarile noastre, Ion Margineanu.

ACELAŞI CER

"Toţi trăim sub acelaşi cer dar nu toţi avem acelaşi orizont."

Konrad Adenauer

atentie la diferente!

Spunea un scriitor francez,
"ateii il neaga pe Dumnezeu prin vorbe,
credinciosii prin fapte".

Improvizatiile poeticesti se vor recupera!

Legatura dintre borcan şi poezie este veche. În secolul al XIX-lea, cămara se îmbogăţea în detrimentul literaturii, cum spune Alecsandri, pentru că hârtiile pe care poeţii îşi notau improvizaţiile poeticeşti ajungeau pe borcanele cu dulceaţă. Astăzi încercăm să recuperăm poezia din cămară, închizând la borcan dulceaţa versurilor.(http://2003.informatia.ro/index.php?titlu=Cartea_obiect_Cartea_borcan&name=News&file=article&sid=40812)

Aşadar, continuând, voi scrie! Numai din suflet, din inimă atunci când ea va fi mişcată în profunzimile ei! Indiferent de ce vor zice unii "roşii specialişti"! Eul meu oricum nu va cadra nicicând cu nimic altceva... De ce mi se dau exemple? nu înţeleg. Eu nu voi fi decât eu, nu altul, de dragul nicicui!
Şi pixul meu mai înverşunat se răzvrăti...! De dragul oricui!

"Să nu se laude cel înţelept întru înţelepciunea sa, şi să nu se laude cel puternic întru puterea sa, şi să nu se laude cel bogat întru bogăţia sa. Ci întru acestea să se laude cel ce se laudă, ca să cunoască şi să ştie pe Domnul, şi să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului” (1 Rg 2, 10-11).

Toti au datorii si traiesc din credite.

Circulă un banc pe internet acum, îl redau mai jos pentru cei care nu au avut ocazia să-l citească încă:

E august, un mic oras pe malul marii …, in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit.
Toti au datorii si traiesc din credite.
Din fericire vine un rus bogat la un mic hotel cochet. Vrea o camera.
Pune o bancnota de 100$ pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.
Seful hotelului ia repede bancnota si se duce repede sa plateasca datoriile la macelar.
Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci.
Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pentru porci.
Cel cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza pina si ea ofera servicii pe datorie!
Prostituata ia bancnota in mina si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii ultimele dati si unde ramasese datoare.
In acest moment coboara rusul, dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.
Nimeni nu a cistigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii si priveste optimist in viitor!

EŞTI

Eşti ceea ce eşti ca urmare a unei alegeri.